Xenophon ( Anabasis, VI,I 5-6) descrie astfel dansul tracic al sabiilor: “Dupa libatii si dupa cintarea paianului, cei dintii s-au manifestat tracii si au inceput sa danseze cu arma in mina in sunetul flautului , in acest timp sarind sus si usor si agitind toti pumnalele. In cele din urma , unul din ei l-a invins pe altul, si toti au crezut ca acela fusese ucis:el cazuse cu mare arta. Invingatorul a luat arma celui invins si s-a departat cintind sitalke , iar ceilalti traci il scoasera pe cel ce cazuse ca si mort: de fapt el insa, nu suferise citusi de putin.”
Mai mult, strigatele, in functie de tonalitatea si forta lor, emit energie. Folosite in lupta, strigatele distrug armonia dusmanului, ii anihileaza puterea (cat de destepti au fost stramosii nostri cand au descoperit asta cu mii de ani inaintea practicantilor de arte martiale). Marele preot al cultului, isi transmitea cunostintele unui singur barbat care urma sa-i ia locul. Datorita raspandirii restinismului, celelalte culte pagane au pierdut teren, putin cate putin, ramanand, totusi, adanc inradacinate in lumea satului. In felul acesta, “Calusul” a ramas doar un dans inteles de tot mai putini oameni. Cu toate astea sunt oameni care cred in continuare ca privitul calusarilor te ajuta si iti aduce noroc tot anul.
Bucurie si leac impotriva bolilor aduc cu ei vestitii calusari. Traditia spune ca fiecare ceata va da viata dansului ritualic menit sa-i scape de suferinta pe aceia care n-au fost cu bagare de seama si au lucrat in zilele de Rusalii, in popor cunoscuti drept cei “luati din calus”.